Dor de…

Mi-e dor… ma gandesc mult mai des la tine, la lucrurile dragute pe care le faceam si la momentele frumoase pe care le petreceam impreuna… Si stiu ca ma gandesc doar la lucrurile bune, pentru ca am inceput sa le uit pe cele rele. Insa, ca sa ma opresc din a te suna si a-ti spune ca inca mi-e foarte dor de tine, trebuie sa-mi amintesc ceea ce m-a facut sa sufar…

A True Nice Fuckin’ Love Story

Aseara am fost la teatru, intr-un pub dragut, linistit, cu ceaiuri bune si vin fiert.

Piesa, cu titlul mentionat mai sus, mi-a placut foarte mult. Ironiile comice despre dragoste, pasiune si despartire fac din piesa o comedie, scena nud si dragostea fizica dintre cele doua fete te fac sa inrosesti si sa iti bata inima cu putere, insa dramatimul scenei de la inceput… ah, scena de inceput, care se repeta si la finalul piesei, iti da fiori… te poate face sa si plangi…

A fost perfect totul! Atat de viu, atat de intens… A true nice fuckin’  love story!

 

La Piel Que Habito

Sau pana unde poate ajunge dragostea unui nebun…

Am savurat fiecare secunda.. Un film in care violenta, tensiunea, sexul si frumusetea se impletesc perfect..

Si Elena Anaya este ataaaat de frumoasa…

 

Love can only exist in freedom…

Cel mai usor mod de a trece peste o relatie este o alta relatie. Ei bine, eu n-am mai ales sa fac asta. Am ales sa fiu singura. Am ales sa ma cunosc pe mine. Si-mi place sa ma descurc singura, sa nu dau socoteala nimanui, sa ies, sa lenevesc, sa citesc, sa gatesc, sa stau cu prietenii, sa nu raspund la telefon, sa ma plimb, sa nu-mi fac planuri, sa-mi fie dor, sa plang, sa rad, sa fiu fericita…

Ca sa fac toate astea, a trebuit sa ma eliberez de toate lucrurile si persoanele care ma tineau locului si care ma faceau sa cred ca fara ele nu pot sa fiu fericita. Si putem fi fericiti doar atunci cand suntem liberi, cand suntem noi, cand avem gandurile noastre, cand ne urmam dorintele, cand ne comportam cum vrem… si cand ii lasam pe ceilalti sa fie liberi…

Must read!!!

 

…

I-am promis ca ne intalnim, asa ca m-a asteptat ore intregi in fata blocului, stiind ca la un moment voi veni acasa. I-am spus ca o sa il sun cand ajung acasa. Probabil ca a asteptat sa ajung in casa si sa-l sun. Nu l-am sunat si nici nu am raspuns la telefon, decat mult mai tarziu… Mi-a zis ca vrea doar sa ma stranga in brate si pleaca… Si eu i-am zis sa plece pentru ca vreau sa fiu singura… As fi putut sa-i ofer macar un ceai fierbinte… Ningea si era foarte frig. Si eu i-am zis sa plece dupa ce m-a asteptat atata timp… De ce?

Really?

Aseara am fost la cumparaturi pentru weekend si apoi am trecut pe la serviciu (nu conteaza de ce ). Aveam si plasutele cu alimente dupa mine si ii spuneam colegei mele ca sunt rafturile aproape goale si foarte multi oameni sunt la cumparaturi. Ha! asta mi-a trebuit. Alte colege au auzit ce-am spus si gata! panica in birou. “Ti-am zis eu ca o sa fie criza!”, “Aveau dreptate c-o sa fie ca-n ’54!”, “Trebuie sa cumparam cat mai multe!”. Nu prea stiam eu despre ce vorbesc, din pacate, saptamana asta n-am mai apucat sa beau cafeaua acasa si sa ascult stirile de dimineata. Oricum, fetele m-au pus la curent.

De dimineata m-am trezit si am zis sa pornesc radio-ul. Stiri.. si ce credeti? Faceau misto de faptul ca oamenii chiar au golit rafturile magazinelor din dorinta de a-si face cat mai multe provizii, pentru ca se aude c-o sa fie zapada mare.

Of, of, eu acum ce sa fac? Mi-am facut eu niste cumparaturi, dar nu mi-am luat lanterna in caz ca ramanem fara curent (un anumit cotidian ne indemna sa cumparam si lanterne ). Am eu niste lumanari, dar eu stiu daca-mi ajung? Si eu voiam sa ma duc la sala azi si sa lenevesc.. Dar cred ca mai bine ma duc sa-mi cumpar lanterna.

Happy weekend!

 

Astazi te urasc…

Pentru ca m-ai lasat sa visez…

Almost there…

Acum trei ani mi-am zis “what if”… Mi-am “impachetat” viata de atunci si am mers mai departe sa vad ce s-ar putea intampla. Am vazut, am trait, am simtit, am fost fericita, am suferit… asta mi s-a intamplat. Mi-era prea frica sa zic “Gata, nu mai vreau”, asa ca de multe ori am mers mai departe. Unde? Nici eu nu stiu… Si-as fi mers, si-as fi mers… Nu-ti  port pica pentru ceea ce ai facut pentru ca mi-ai deschis ochii si am vazut clar ca asta nu este viata pe care mi-o doream. A fost cea mai buna decizie pe care ai luat-o pentru mine. In sufletul meu am simtit o usurare, n-am plans si n-am mai regretat nimic, poate pentru ca asta imi doream si eu cu adevarat, dar imi era prea frica sa iau o decizie.

Si, desi uneori, mi-e dor si mi-e greu, stiu ca zilele astea vor trece si nu ma va mai durea… Asa ca trebuie doar sa am rabdare. Si daca voi trece peste primele saptamani sau luni si daca voi crede ca vindecarea este posibila, atunci imi voi putea recapata viata inapoi.

It breaks my heart to hear somebody’s lying when I know the truth…

Cateodata, cand simt ca cineva nu este in totalitate sau chiar deloc sincer, spiritul de detectiv din mine isi face aparitia. Stiu ca uneori poate este mai bine sa nu stii adevarul, se spune ca ceea ce nu stii nu te raneste, nu? Dar alteori simti ca meriti sa stii adevarul go-golut ca sa stii ce sa faci in continuare…

Intr-adevar, eu devin un pic paranoica si-mi “construiesc” tot felul de povesti in mintea mea, mai ales atunci cand cer raspunsuri si primesc doar tacere sau doar “nu stiu”-ri.

Stii de ce este bine sa ai prieteni-baieti? Pentru ca atunci primesti raspunsuri la intrebarile tale dintr-o alta perspectiva. Prietenele tind sa-ti dea dreptate, sa se lase coplesite de emotii si sa nu-ti dea sfaturi obiective.

Ce poveste ar putea fi scornita de mintea fetelor, plecand de la premisele de mai jos? Tin sa mentionez ca: relatia in cauza dureaza de aproape trei ani, persoanele care fac parte din aceasta relatie locuiesc impreuna (+ tot ce presupune convietuirea dintre doi iubiti), isi fac planuri de a se stabili impreuna intr-o alta tara, etc… Dupa “calculul” meu… o relatie serioasa. Sooo… :

- vorbeste la telefon cu persoane care aparent sunt “doar prietene”; asta o aflu, bineinteles, daca are ghinion sa-i sune telefonul cat timp este in casa, altfel din lista se sterg apelurile si mesajele date/primite de la acei prieteni;

- periodic schimba toate parolele pentru diferitele mijloace de comunicare (facebook, conturile de mail); pe calculator la fel, uneori este nevoie chiar de parola la parola (nu poti fi singur 100% niciodata, nu?); avand atatea parole peste parole, se subintelege ca aceste aplicatii se folosesc doar atunci cand nu mai este nimeni in jur;

- mai departe… am scris cam mult la punctul anterior   … atunci cand se cearta, pattern-ul este urmatorul:

* cat mai putin timp petrecut acasa (de prea putine ori stie unul unde este celalalt, cu cine sau ce face);

* nopti nedormite acasa (dupa cum spuneam, cine stie unde…);

* iesiri in club, dar nu si cu iubita pentru ca “ar fi aiurea, nu ne distram” (citez );

* in ceea ce priveste impacarea, se stie: nu se divulga nimic din ceea ce au facut, nu se discuta, se trece mai departe, dar problemele se “baga” sub covor;

- foarte rar discuta intr-un mod constructiv, de obicei neavand chef, “deconectandu-se” (adica detasandu-se de situatie ), avand alte lucruri mai importante de facut…

Este greu sa discuti, este greu sa dai piept problemelor de zi cu zi, dar si mai greu este sa gasesti o solutie pentru acestea. Dar, toate pleaca de la o comunicare eficienta, pentru orice se gaseste o solutie, totul este doar sa existe vointa din partea noastra.

Ni se ofera atat de mult timp sa vorbim. Nu gasim timp sa ascultam…

Tata…

 

Cantecul asta ma face sa plang intotdeauna pentru ca mi-e asa de dor de tati…

In special in momentele grele…

Tati ne iubea foarte mult pe toate si facea totul ca sa ne fie bine si sa fim fericite, insa nu era un om deschis, asa ca preferam sa vorbim cu mami despre problemele si bucuriile noastre. Imi amintesc cand Ade si eu ne-am despartit prima oara. Mami nu era acasa, lucra departe, asa ca vorbeam in general despre lucrurile femeiesti cu matusa noastra. Stiu ca plangeam intr-una pentru ceea ce mi se intamplase, dar vorbeam la telefon cu matusa si ma mai linisteam. Aflase si tati despre asta si stiu ca i-a fost greu, dar m-a sunat. Mi-a zis doar “Hai acasa, tati. Totul o sa fie bine!”.

M-am dus acasa si cred ca pentru prima data l-am vazut pe tati plangand. Atunci am simtit ca pot sa vorbesc cu el orice. Ramas singur acasa cu trei fete a trebuit sa preia si rolul de mama. In urmatoarele zile a avut atata grija de mine, ma ruga sa mananc, ma lua in brate si-mi spunea ca o sa fie bine.

“As vrea si-acuma tata sa ascult vorba ta,

As vrea si-acuma tata sa-mi mai spui cate ceva,

As vrea si-acuma tata cand gresesc sa ma certi

Si-apoi sa ma ierti…”

Mi-e atat de dor de el!!…